Noul DOOM şi-a făcut apariţia în sfârşit. După ani şi ani de aşteptare (în mare parte mulţumită anulării versiunii iniţiale, iar apoi a plecării lui John Carmack de la cârma id), avem în sfârşit ocazia să ne delectăm cu un shooter în stil clasic. Dar este destul un stil clasic pentru a face un joc excepţional?
În DOOM, jucătorul reia rolul celebrului DOOM Marine. La început, ostaşul nostru preferat se regăseşte pe un altar, legat cu lanţuri de mâini şi picioare, şi, pentru ca ziua lui să fie una cu adevărat completă, un monstru se apropie cu repeziciune de el. Soldatul rupe lanţurile, fiind aparent dotat cu o forţă herculiană, ca mai apoi să apuce prima armă la îndemână, un pistol. Nu cu mult timp după, primeşte un costum de armură şi puşca clasică, şi acţiunea începe de-a adevăratelea. Povestea este subţire precum un supemodel anoxeric (Experimente dezlănţuie iadul pe Marte, ar cam fi cazul să pui căpat problemei), dar în general coerentă și bine prezentată (hologramele în special se potrivesc perfect). O poveste mai complexă n-ar fi stricat, dar decât Call of Doom (care a fost anulat), e mai bine să avem și câte un joc mai…Doom (Poveste puțină, acțiune din belșug).
La capitolul acțiune, Doom este, în mod paradoxal, o gură de aer proaspăt. Sănătatea nu se regenerează deloc, ai armură separat de sănătate și jocul îți permite să cari toate armele din arsenal pe durata întregii campanii. Muniția și sănătatea sunt răspândite prin mediu, și sunt până și secrete! Și în plus, Doom Marine se și mișcă la un pas mult mai alert decât babele din FPS-urile militărești, iar când combini toate aceste elemente cu inamici duri și rapizi, ca să nu mai zicem de libertatea de mișcare de-a deptul anormală în zilele noastre (poți sări ca o capră peste tot), avem formula pentru distracție continuă. Care una peste alta, mai și durează vreo 12 ore (Dublu cât un Call of Duty).
Bineînțeles că avem și elemente moderne, precum un HUD ce ține jucătorul la curent cu obiective și locația lor, o hartă detaliată și un sistem de upgrade-uri. Poți să îți îmbunătățești capacitatea medie de armură, sănătate și muniții (colectând Argent Caches)și abilitățile costumului (prin cheițele găsite asupra foștilor Elite Guards). Pentru cei demni mai există Rune Trials, provocări ce deblochează rune în urma completării lor (ce oferă abilități speciale, printre care muniție infinită dacă jucătorul are 100 puncte de armură mai târziu în joc). Și nu în ultimul rând, drone ce oferă moduri de foc secundare pentru arme. Toate aceste upgrade-uri sunt absolut necesare pentru succes, mai ales pe dificultățile mai înalte, deși o decizie curioasă din partea celor de la id este că mai târziu în joc, o parte din îmbunătățiri sunt disponibile doar în zone secrete. Mare atenție deci!
Pe lângă armele obișnuite, mai avem și posibilitatea de melee, iar dacă jucătorul atacă un inamic cât timp acesta se clatină, se inițiază un Glory Kill. Acestea nu doar că scot în evidență niște animații șmechere, ci și oferă jucătorului umpic de sănătate, care pică foarte bine în momente critice. Și mai ales când jucătorul ridică un power-up de Berserk, lucrurile devin de-a dreptul brutale.
Bineînțeles, nu totul este lapte și miere. Din păcate, drujba poate fi folosită doar infrecvent, necesitând gaz, dar din fericire fiecare monstru omorât va lăsa jucătorului muniție pentru toate armele. Oricând jucătorul intră într-o arenă, toate ușile se închid, și monștrii apar în valuri, mai ceva ca în Painkiller și Serious Sam. Jocul are, din fericire, bunul simț să ofere jucătorului destul spațiu cât să poate eschiva atacuri, dar neatenția tot te poate costa viața. (Încolțirea = Moarte sigură).
Un element modern al jocului ce va atrage păreri împățite este autosalvarea (Ura!), fară posibilitatea de a salva manual (Huo!). Un lucru absolut normal, aparent, doar că există o problemă. Dacă jocul crapă (CTD, probă de angajare la Electrica), salvarea poate deveni coruptă, iar momentan, NU EXISTĂ nicio soluție din partea celor de la Bethesda/id pentru această problemă. Jocul creează fișiere de verficare (.verify) , dar din păcate acestea nu fac absolut nimic. O salvare coruptă rămâne pierdută pe vecie și cu asta basta. Aviz amatorilor de supratactare (OC) si celor a căror sistem nu îndeplinește cerințele recomandate. (Și mai ales ambilor!)
Din punct de vedere tehnic, idtech6 este o tehnologie excepțională. Calitatea animației, a texturilor și a efectelor este la înălțime chiar și pe setările medii, iar rata de cadre se menține destul de bine și în momente critice. Dar cei cu sisteme sub cerințele recomandate vor trebui să fie mai atenți cu setările (Nici nu vă gândiți la Ultra, și mai ales nu la 1920×1080 sau mai mult), și până și cei cu sisteme mai recente și potente vor întâmpina scăderi (nimic grav, dar 60 de cadre nu vor fi constante).
Sunetul este în general excelent, coloana sonoră fiind un mix de metal și dubstep ce pune sângele în mișcare, deși muzică este un pic prea concentrată pe atmosferă pentru binele ei parcă (nu toate melodiile sunt memorabile). Interpretările vocale sunt, deși puține, chiar bine realizate, si armele nu vor fi confundate cu jucării.
Multiplayer-ul, este, din păcate, o dezamăgire cruntă. Armele sunt oferite jucătorilor prin loadouts, la începutul meciului, și prin urmare, toate armele se simt slabe și ineficiente (Da, până și agheul), de dragul “echilibrului”. Muniția și sănătatea rămân obiecte ce trebuie găsite și ridicate, și există power-up-uri ce apar infrecvent, dar jocul tot dezechilibrat rămâne, mulțumită demonilor. O dată la cam câteva minute apare posibilitatea de a deveni un demon cu abilități devastante celui ce ajunge primul la runa demonică, iar acel jucător primește, practic, câteva kill-uri gratis (atâta timp cât are habar ce face). Pe lângă asta, mai sunt și hack modules, care oferă jucătorilor ce nu reușesc să elimine pe nimeni ușoare avantaje pentru a-și reveni. Până la urmă, multiplayer-ul e funcțional, uneori chiar captivant, dar sub nici o formă nu e DOOM. Și până apar Mod Tools și se adaugă arme în hartă, modul este pur și simplu o dezamăgire pentru fanii acținuii clasice.
Și nu în ultimul rând, pentru cei dornici, există SnapMap, un editor ce oferă posibilitatea realizării unor hărți personalizate a cărui principală caracteristică este ușurința în utilizare. Atâta timp cât utilizatorul posedă funcții cognitive, și mai urmărește câte un tutorial din meniul principal, se pot face niște hărți chiar captivante cu acest mod. Din păcate, momentan, hărțile create sunt exclusive modului SnapMap, iar editorul nu oferă un acces adânc (Nu se pot creea MOD-uri propriu-zise)
DOOM reîmprospăteaza seria într-un mare fel, dar din păcate nu este lipsit de probleme. Multiplayer-ul este o dezamăgire profundă, SnapMap e ușor de folosit dar nu oferă posibilități de modare propriu-zise, iar campania, deși excepțională, nu este optimizată pentru sisteme mai vechi, ca să nu mai zicem de imposibilitatea de a salva manual combinată cu posibilitatea de salvări corupte (O problemă nu FOARTE comună, dar gravă celor ce pățesc). DOOM nu e un pachet complet, dar cei ce caută un FPS intens, captivant și lung nu pot cere mai mult.
+Acțiune intensă, old-school
+Campanie lungă și captivantă
+Excepțional dpdv. Audiovizual