Marvel’s Wolverine nu este un joc prost. Si poate tocmai asta este problema.
Dupa ani de asteptare, un joc facut de Insomniac Games, studioul din spatele seriei Marvel’s Spider-Man, despre unul dintre cele mai cunoscute personaje Marvel, avea toate ingredientele pentru ceva cu adevarat special.
In schimb, am primit un joc bunicel, foarte aratos, violent si cu o poveste decenta, dar care lasa impresia ca Wolverine putea sa fie mult mai mult decat atat.
Asteptarile au fost probabil cea mai mare problema
Trebuie spus din start: Marvel’s Wolverine nu este un dezastru.
Are momente foarte bune, combatul este satisfacator, jocul arata foarte bine, iar povestea si personajele au primit aprecieri destul de bune. Chiar si criticii care l-au taxat mai dur recunosc ca partea vizuala si narativa sunt printre punctele forte.
Doar ca atunci cand ai Insomniac + Wolverine + PS5 + ani de asteptare, „e ok” nu prea mai este suficient.
Lumea nu astepta doar un alt joc de actiune in care apesi cateva butoane si tai niste inamici.
Astepta jocul Wolverine.
Si aici incepe problema.
Combatul arata spectaculos, dar devine repetitiv
La prima vedere, combatul este exact ce te-ai astepta de la Wolverine.
Gheare, sange, lovituri brutale si Logan care intra direct in grupurile de inamici.
Problema este ca, dupa ce dispare efectul de „wow”, sistemul nu pare suficient de profund pentru a sustine intreaga aventura.
VGC descrie combatul ca fiind de baza si repetitiv, in timp ce alte review-uri au remarcat ca abilitatile suplimentare nu reusesc intotdeauna sa aduca suficienta profunzime.
Si asta este oarecum ironic.
Wolverine este unul dintre cele mai potrivite personaje Marvel pentru un sistem de combat nebunesc de creativ.
Puteai sa ai dezmembrari, regenerare folosita strategic, medii care pot fi distruse, combo-uri care sa se schimbe in functie de stilul de joc, lupte mult mai agresive si poate chiar un sistem in care sa simti diferenta dintre Logan si Wolverine.
In schimb, dupa cateva ore, o parte din actiune incepe sa para destul de familiara.
Iar internetul a gasit rapid material de facut misto
Aici jocul a avut probabil cel mai mare ghinion.
Au inceput sa circule clipuri cu unele dintre cele mai slabe momente ale jocului, iar social media a transformat rapid Wolverine intr-o tinta.
Unul dintre cele mai criticate lucruri este hand-holding-ul exagerat.
Jocul iti arata unde sa mergi, ce sa faci, ce obiecte sunt importante si chiar iti pune indicii foarte evidente pentru lucruri care ar trebui descoperite singur.
The Guardian a remarcat exact fenomenul, descriind modul in care jocul iti ofera indicii vizuale si audio pentru obiective si collectibles pana la punctul in care explorarea isi pierde mare parte din sens.
Pe Reddit, aceleasi probleme apar constant in discutiile despre joc: collectibles prea usor de gasit, QTE-uri automatizate, waypoint-uri exagerate si un gameplay loop considerat repetitiv.
Si sincer, inteleg de ce oamenii fac misto.
Daca imi pui un collectible intr-o camera mica si imi faci si zgomot, si lumini, si traseu pana la el, la un moment dat nu mai caut nimic. Doar merg dupa sageata.
Wolverine trebuia sa fie un „WOW”
Cred ca asta este, pana la urma, concluzia cea mai corecta.
Marvel’s Wolverine nu este rau. Este dezamagitor.
Si exista o diferenta destul de mare intre cele doua.
Un joc prost il inchizi si nu mai vrei sa auzi de el.
Wolverine este genul de joc pe care probabil il termini, te distrezi cateva ore, iti place povestea si apoi ramai cu senzatia:
„Atat?”
Chiar si unele dintre review-urile mai pozitive spun ca jocul este o experienta liniara, concentrata pe actiune, dar ca lipseste acea ambitie care ar fi putut sa-l transforme intr-un reper pentru personaj.
Iar asta doare cu atat mai mult cand ne gandim la precedentul lasat de X-Men Origins: Wolverine.
Un joc din 2009, realizat de Raven Software, a ramas in memoria multor jucatori tocmai pentru cat de brutal si „Wolverine” se simtea.
Aveai aproape 20 de ani de tehnologie si un studio precum Insomniac la dispozitie.
Era momentul perfect pentru un joc care sa spuna:
„Da. Asta este definitia jocului Wolverine.”
In schimb, am primit ceva mai apropiat de:
„Da, e chiar misto.”
Si pentru un personaj ca Wolverine, poate ca „chiar misto” pur si simplu nu este suficient.
Poate ca problema nu este Wolverine
Poate ca problema este industria AAA in general.
Jocurile devin din ce in ce mai scumpe, mai spectaculoase vizual si mai lungi de dezvoltat, dar asta nu inseamna automat ca devin si mai interesante de jucat.
Marvel’s Wolverine arata ca un joc de sute de milioane de dolari. Dar in anumite momente se joaca precum un action game foarte familiar.
Si poate asta este cea mai mare lectie pe care o lasa jocul.
Nu mai avem nevoie doar de jocuri care arata incredibil. Avem nevoie de jocuri care sa ne faca sa spunem „wow, n-am mai vazut asta pana acum”.
Wolverine avea toate sansele sa fie unul dintre ele.
Din pacate, pentru multi jucatori, a ramas doar un joc bun care a avut ghinionul sa fie asteptat ca unul extraordinar.
Marvel’s Wolverine este disponibil pe PS5 și PS5 Pro. Dacă încă nu ai o consolă și te gândești să-ți cumperi una, am pregătit un ghid care te poate ajuta să alegi între, PS5 vs PS5 Pro: care merită în 2026, mai ales pentru GTA 6
Surse: PlayStation Blog, IGN, Polygon.
